Indicatorii OIM ai muncii forțate în cadrul EUFLR
Regulamentul își preia definiția muncii forțate din ILO Convention No. 29. Orientările Comisiei își preiau vocabularul de risc din cei unsprezece indicatori ai OIM, la fel ca și platforma.
Indicatorii sunt: abuzul de vulnerabilitate, înșelăciunea, restricționarea mișcării, izolarea, violența fizică și sexuală, intimidarea și amenințările, reținerea actelor de identitate, neplata salariilor, servitutea pentru datorii, condițiile de muncă și de viață abuzive și orele suplimentare excesive. Niciunul, singur, nu dovedește munca forțată; un tipar format din ei este ceea ce spune OIM să căutați, iar orientările adoptă această abordare pentru etapa de identificare a riscului din cadrul lor voluntar. În platformă, fiecare întrebare adresată furnizorilor numește indicatorul pe care îl testează și dovada care îl tranșează — un registru al taxelor de recrutare pentru servitutea pentru datorii, o politică de păstrare a documentelor și un inventar al dulapurilor pentru reținerea actelor de identitate, un extras de salarizare pentru neplata salariilor. Fiecare rezultat de verificare este etichetat cu unul dintre ei, așa că un număr pe indicator, pe toți furnizorii, arată un tipar înainte de a exista vreun caz individual. Iar clasificarea dovezii urmează orientările: o asigurare că nu se percep taxe este «afirmată»; registrul este «verificat».