EUFLR vs CSDDD: interdicție versus obligație de diligență necesară

Cele două sunt adesea menționate împreună și sunt opuse ca structură. Directiva privind diligența necesară pentru durabilitatea întreprinderilor le spune companiilor mari ce proces să deruleze. Regulamentul privind munca forțată nu spune nimănui să deruleze vreun proces și interzice un produs.

În temeiul CSDDD, o companie din domeniul de aplicare trebuie să identifice, să prevină, să atenueze și să dea socoteală pentru impacturile negative asupra drepturilor omului din lanțul său de activități, și poate fi trasă la răspundere pentru neîndeplinirea acestui lucru. În temeiul Regulamentului privind munca forțată, orice operator, indiferent de dimensiune, poate avea un produs interzis, retras și eliminat dacă o autoritate stabilește că a fost obținut prin muncă forțată — iar autoritatea, atunci când decide dacă anchetează, cântărește diligența necesară desfășurată de operator. Așadar CSDDD, acolo unde se aplică, este procesul care produce dovezile pe care Regulamentul privind munca forțată le va citi; iar acolo unde CSDDD nu se aplică, orientările regulamentului oferă același cadru al celor șase pași ai OCDE, ca orientare voluntară. Suprapunerea practică este harta: datele de furnizori pe mai multe niveluri, amplasamentele unităților și evidențele de remediere pe care se sprijină ambele instrumente. Platforma păstrează una singură și o citește pentru amândouă.