Cartografierea lanțului de aprovizionare pentru interdicția UE privind munca forțată

Orientările enumeră hărțile de furnizori pe mai multe niveluri, cu denumirile, adresele și geolocalizarea unităților, printre ceea ce poate solicita o autoritate, și spun că incapacitatea de a furniza informații de trasabilitate cântărește negativ. O hartă este, prin urmare, o dovadă, iar lacunele ei sunt constatări.

Harta platformei este un tabel, nu o diagramă, pentru că ceea ce cere solicitarea sunt rânduri: pentru fiecare unitate, denumirea, adresa, geolocalizarea, nivelul, componenta pe care o alimentează și sursa afirmației că se află acolo. Șase din nouă rânduri din exemplul lucrat sosesc din registrul de parcele EUDR și din datele de furnizori PPWR, cu dovezile lor atașate; harta le marchează după origine, astfel încât un rând preluat se citește diferit de o afirmație nouă. Două lucruri o fac o hartă privind munca forțată, nu una generică. Fiecare componentă poartă propria pondere în produs, pentru că articolul 20 permite limitarea unei decizii la o parte înlocuibilă, iar ponderea părții suspectate este un criteriu de prioritizare. Și fiecare rând poartă propria stare, astfel încât un semnal pe o filatură de nivel 3 apare pe firul pe care îl alimentează, nu pe întregul articol de îmbrăcăminte. Acolo unde se oprește lanțul cunoscut, harta o spune — nu deduce un nivel dintr-un tipar observat în altă parte.