Cine este afectat de Regulamentul UE privind munca forțată?
Interdicția obligă orice operator economic care introduce un produs pe piața Uniunii, îl pune la dispoziție pe aceasta sau îl exportă. Nu există nicio derogare pentru întreprinderile mici și mijlocii, nicio excepție pe sector și niciun prag valoric sau de volum.
Importatorii din UE și titularii de marcă sunt primii în linie: produsul se află pe piață sub numele lor, iar dacă munca forțată suspectată se află într-o țară terță, autoritatea competentă principală va fi Comisia Europeană. Distribuitorii și comercianții cu amănuntul sunt vizați de «punerea la dispoziție», iar o decizie publicată privind un produs pe care îl vând îi obligă din ziua în care se aplică, indiferent cine l-a importat. Vânzătorii online și la distanță care vizează consumatori din UE sunt incluși, iar ordinele de retragere se extind la interfețele online. Un fabricant din afara UE nu este destinatarul interdicției, dar produsele sale intră în domeniul de aplicare din momentul în care sunt introduse pe piață de oricine — așa că unitățile, furnizorii și evidențele sale sunt ceea ce constituie dosarul de probe al clientului său din UE. Orientările promit proporționalitate în aplicare și sprijin dedicat pentru IMM-uri; interdicția în sine este aceeași pentru toată lumea.