Etapa de încadrare EIM: criteriile privind ariile protejate, zonele umede și Natura 2000 verificate pentru fiecare amplasament
Atunci când un proiect enumerat în anexa II la Directiva EIM (2011/92/UE, modificată prin 2014/52/UE) trece prin etapa de încadrare pentru a se decide dacă este necesară o evaluare completă a impactului asupra mediului, autoritatea aplică criteriile din anexa III. Punctul 2 al acestei anexe — amplasarea proiectelor — întreabă despre sensibilitatea de mediu a zonei, cu o atenție deosebită pentru zonele umede, zonele riverane și gurile de vărsare; zonele costiere și mediul marin; zonele montane și forestiere; rezervațiile naturale și parcurile; ariile clasificate sau protejate prin legislația națională; ariile Natura 2000; și peisajele cu semnificație istorică, culturală sau arheologică. ERWAY Legality Assessment verifică un poligon de proiect în raport cu partea privind ariile protejate, zonele umede și desemnările din această listă înainte ca solicitarea de încadrare să fie redactată.
Dezvoltatorul furnizează poligonul; produsul returnează un rezultat pentru fiecare amplasament, cu cel mai strict nivel și sursa din spatele lui: suprapunerea cu o arie protejată în hectare, cu categoria și clasa ei de protecție; relația față de o zonă umedă protejată, prin limită oficială sau disc; relația față de un sit de Patrimoniu Mondial, o rezervație a biosferei sau un geoparc global, cu gradul de încredere al amprentei; statutul funciar acolo unde amplasamentul se află pe teren indigen sau comunitar. Siturile Natura 2000 apar acolo unde evidențele internaționale le poartă ca desemnare internațională, iar pagina pre-screening Natura 2000 spune unde registrul oficial rămâne autoritatea. Paginile eolian și solar și amplasament de fabrică arată cele două tipuri de proiect cele mai frecvente.
Ce cere anexa III
Trei grupe de criterii: caracteristicile proiectului (dimensiune, cumulare, utilizarea resurselor, deșeuri, poluare, risc de accidente, sănătatea umană); amplasarea proiectului (utilizarea existentă și aprobată a terenului; bogăția și capacitatea de regenerare a resurselor naturale; capacitatea de absorbție a mediului natural, cu lista zonelor sensibile de mai sus); și tipul și caracteristicile impactului potențial. Decizia de încadrare aparține autorității; faptele privind amplasarea sunt de stabilit de către dezvoltator.
Ce stabilește screeningul
Pentru fiecare poligon, din evidențe: cu ce desemnări se suprapune sau în apropierea căror desemnări se află amplasamentul, cu suprapunerea în hectare și relația în cuvinte — în interior, zonă centrală, zonă tampon, în apropiere, în vecinătate — și cu fiecare amprentă aproximativă etichetată ca atare. Pagina verificarea zonelor umede protejate detaliază rândul zonei umede; pagina screeningul ariilor protejate acoperă logica suprapunerii. Zonele costiere, zonele montane și peisajele culturale ca atare nu sunt straturi în produs; acest lucru este afirmat clar.
Ce rămâne în sarcina autorității
Decizia etapei de încadrare, îndrumarul de definire a domeniului evaluării, raportul privind impactul asupra mediului și acordul de mediu. Rezultatul produsului este evidența datată a amplasamentului pe care o citează solicitarea — nu solicitarea și nu decizia. Acolo unde un registru național sau un formular standard de date Natura 2000 este autoritatea, pagina vă spune să îl consultați.
Întrebări frecvente
Continuați lectura
- Legality Assessment
- Unde se încadrează
- Pre-screening Natura 2000 și arii protejate înaintea evaluării adecvate
- Verificarea zonelor umede de importanță internațională: în interior, în apropiere sau la distanță, pe baza limitei oficiale
- Screening al amplasamentelor eoliene și solare: arii protejate, Natura 2000 și zone umede pentru fiecare amplasament candidat
