EUFLR vs EUDR: interdicția privind munca forțată și diligența necesară privind defrișarea
EUDR îi spune operatorului ce să facă și ce să depună. Regulamentul privind munca forțată nu îi spune nimănui să facă nimic și judecă produsul. Sunt construite diferit și se sprijină pe aceleași date de furnizori.
În temeiul EUDR, un operator desfășoară diligența necesară — informații, evaluarea riscului, atenuarea riscului — și depune o Due Diligence Statement în TRACES înainte de a introduce mărfurile pe piață; șapte mărfuri, un prag de referință din 2020, parcele geolocalizate. În temeiul Regulamentului privind munca forțată nu există nicio declarație și nicio depunere; orice produs, orice sector; iar operatorul nu aude nimic până când o autoritate deschide o fază preliminară și cere informații. Punctul lor de întâlnire este dovada. Testul de legalitate EUDR acoperă drepturile lucrătorilor și drepturile omului protejate de dreptul internațional, așa că un dosar de legalitate EUDR complet răspunde deja la o parte din ceea ce va cere o solicitare privind munca forțată; geolocalizările unităților cerute de EUDR sunt geolocalizările unităților enumerate de orientări; chestionarele pentru furnizori vizează aceiași furnizori. Platforma citește registrul de parcele EUDR și evidențele de furnizori ca prime niveluri ale hărții privind munca forțată, marchează fiecare rând preluat cu sursa lui și îi cere furnizorului doar ceea ce EUDR nu a acoperit.