Categoriile de management ale ariilor protejate Ia–VI și ce înseamnă fiecare pentru o parcelă
Categoriile de management ale ariilor protejate, de la Ia la VI, descriu cum este administrată o arie protejată — de la o rezervație naturală strictă în care aproape nimic nu este permis până la o arie protejată cu utilizarea durabilă a resurselor naturale. Ele nu spun de la sine ce poate face un proprietar de teren; desemnarea națională o face. Dar sunt cea mai larg înregistrată clasificare a ariilor protejate, iar ERWAY Legality Assessment le folosește pentru a stabili nivelul de restricție pe care îl primește o parcelă atunci când se suprapune cu una dintre ele.
Categoria Ia este o rezervație naturală strictă, Ib o arie de sălbăticie, II un parc național, III un monument al naturii, IV o arie de gestionare a habitatelor sau a speciilor, V un peisaj terestru sau marin protejat, VI o arie protejată cu utilizare durabilă. În produs, categoriile Ia–IV și parcurile naționale sunt protecție strictă — nivelul 1, interzis. Categoriile V și VI și celelalte desemnări cu utilizare durabilă sunt nivelul 3, restricționat: conversia necesită un permis și este puțin probabil să fie legală. Pagina screeningul ariilor protejate arată cum este măsurată suprapunerea propriu-zisă.
Cele șase categorii într-un singur tabel
Ia rezervație naturală strictă — nivelul 1, interzis. Ib arie de sălbăticie — nivelul 1, interzis. II parc național — nivelul 1, interzis. III monument al naturii — nivelul 1, interzis. IV arie de gestionare a habitatelor sau a speciilor — nivelul 1, interzis. V peisaj terestru sau marin protejat — nivelul 3, restricționat. VI arie protejată cu utilizarea durabilă a resurselor naturale — nivelul 3, restricționat. Nivelul este afișat cu motivul lui pe fiecare fișă de constatare; pagina scara nivelurilor le are pe toate șase.
Cazul neclasificat
O parte însemnată din evidențele ariilor protejate nu poartă nicio categorie de management. Acesta este un fapt despre evidență, nu despre teren. Produsul arată clasa ca „necunoscută” și dă parcelei „Necesită verificare” la nivelul 3: există o evidență, iar condițiile de protecție trebuie confirmate cu autoritatea. Nu citește niciodată o clasă lipsă drept „neprotejată”, pentru că motivul cel mai frecvent pentru care lipsește o clasă este că nimeni nu a introdus-o.
Pasul următor
O constatare de nivelul 1 pe un amplasament candidat încheie candidatura; o constatare de nivelul 3 deschide o întrebare de autorizare. În ambele cazuri, fișa de constatare numește aria, categoria, suprapunerea în hectare și ponderea din parcelă, iar exportul le duce la cine decide în continuare. Pentru minerit și exploatarea carierelor, unde angajamentul de neintervenție în siturile de Patrimoniu Mondial stă alături de categoriile naționale, vedeți minerit și arii protejate.